Sunt o lenesa, recunosc. Atunci cand trebuie sa ma trezesc dimineata, gasesc orice motiv sa mai lenevesc un pic. Asa ca vin mereu la servici in T2 (tura de dupa-amiaza). Dimineata dorm pana la 12:00, caci seara oricum pierd vremea pe Facebook sau cu fetele. In fiecare dimineata, aceeasi rutina respectata cu sfintenie: ma arunc in cada, savurand cu dichis cafeluta. Astazi am facut-o cam tare si mi-e ciuda ca nu-mi iese nicicand ca la Studio. Inca un motiv sa plec mai repede de acasa. Ma grabesc sa pun ceva pe mine, dar nu inainte de a ma stramba nitel in oglinda. Cred ca mi-a iesit un cos, oricum aveam nevoie de-o schimbare. Pasesc cu toata determinarea de care pot da dovada in taxi, caci mai am vreo ora inainte sa intru-n tura si tare-as vrea sa o petrec in club. Nu in Skin, in propriul nostru club de la Studio, departe de priviri insistente si muzica deranjanta.
Am ajuns la job. Azi intru prin backstage, ca divele :). La tanc, caci doamna care are grija de noi ma intampina cu cafeluta. Parca m-a mirosit! De fapt, m-a vazut pe camera de la intrare (aici intra doar insiderii si persoanele care acced la acest titlu, pentru siguranta noastra). In club se aud doar chicote si cateva priviri complice imi dau de banuit. Prietena mea cea mai buna ofera zambete gratuite… Aha, acum m-am prins! A ramas fara inima, i-a furat-o vreun print. Ma grabesc sa aflu detalii, care nu se lasa prea mult asteptate: brunet, timid, cu ochii albastri, student la medicina. Pare potrivit pentru ea. Si oricum, important e ca e fericita. Mi-aprind o tigara, cand o zaresc pe profesoara de limbi straine de la Studio. O dulceata de fata cu par lung si zambet de copil. Imi face cu ochiul, deci nu m-a uitat. Am programat astazi un curs de franceza. Intru in vorba cu ea si-mi fac programare si la engleza pe marti si joi.
Finally, intru-n camera. Domnisoara admin ma anunta ca am primit un cadou offline in valoare de 15 dolari. Stiam eu ca nu mi-am facut poze noi degeaba. Am rugat-o pe domnisoara fotograf sa imi creeze amintiri cu noua rochie de catifea.
Timpul online trece ca o adiere de primavara, usor si placut, et je veux apprendre un peu du francais. Sunt curioasa ce joculete sau texte a pregatit azi domnisoara profesoara. Ultima data mi-a spus ca daca o tinem tot asa, in vreo jumatate de an as putea sa imi iau certificatul DELF, de vorbitor de limba franceza. De stricat, nu strica, iar de ajutat, nici nu stii cand se iveste vreo ocazie. Momentan ma ajuta foarte mult, de cand merg la cursuri mi-am imbunatatit considerabil castigurile. Paranteza: daca mai stii ceva despre videochat, probabil ca ai auzit-o si pe aia cu „cei mai multi bani se fac cu capul”. Tin sa te anunt ca e adevarat, Incercat si verificat! Daca nu ma crezi, poti incerca si tu.
La curs, domnisoara profesoara imi lasa impresia ca vrea sa ma cucereasca cu totul, caci mi-a adus fursecuri. Ma hotarasem s-o las mai moale cu bunataturile, sa merg si eu la sala, dar o prajiturica n-a omorat pe nimeni. Si numai bine, am o scuza sa merg la sauna, in studio. O s-o iau si pe prietena mea sa-mi povesteasca de tipul nou.
Fara sa-mi dau seama, ora de curs s-a terminat. Cam ca-n povestile cu zane, timpul trece diferit in Paradiz. Dar nu e cu suparare, chiar daca e timpul sa ma duc acasa, sigur gasesc in club pe cineva si ne mai intindem la povesti. Iar in povestea mea, pot fi orice, doar suparata nu. Iar de la o vreme ma simt regina balului in fiecare zi!