Poate ti s-a intamplat in viata asta sa simti ca nu ai o voce. Sa te simti prizoniera in propria viata si sa realizezi ca acesta nu este calea pe care ti-ai dorit-o. Exact acesta este punctul din care-ti scriu acum, iar gandurile mele spre tine sunt pline de sinceritate.
Draga prietena, cea care citesti aceste randuri,
Daca simti ca te-ai oprit in mijlocul drumului, pe care mergeai cu siguranta, avand impresia ca e sigur si potrivit pentru tine, pentru ca ti-ai dai seama ca nu mai vrei sa continui, ca nu te mai regasesti in el. Daca tot ceea ce parea ok inainte, astazi nu mai are sens, si ti-ai dat seama ca viata nu trebuie intotdeauna luata ca atare, articolul acesta este pentru tine.
Si chiar daca vrei sa schimbi ceva, simti ca te blochezi, pentru ca ti-e frica de ce va aduce dupa sine aceasta schimbare. Ti-e frica de necunoscut, de nou, de imprevizibil si te convingi cu greu sa iesi din sfera de confort. Pentru ca nicio schimbare de directie nu este usoara, iar unele lucruri sunt mai greu de inlocuit decat altele.
Spre exemplu, poate iti este dificil sa renunti la o relatie, chiar daca acea relatie este toxica si-a incetat demult sa-ti mai aduca fericire. Asa ca ,,tragi” de tine si negi, zi de zi, realitatea care te macina, din teama de a renunta. Cum vei trai fara el? Pare imposibil.
Sau poate simti ca ti-ai ales gresit meseria. Anii de studiu si inca vreo doi, in care te-ai luptat ca un peste pe uscat sa-ti gasesti locul, par pierduti in momentul in care nu te mai regasesti in ceea ce faci. Cum actionezi atunci? Continui, cu gandul ca nu te-ai luptat atat ca sa renunti acum? Ok, dar pana cand? Pana ai sa-ti spui ca ai ajuns la o varsta in care este prea tarziu ca sa mai schimbi ceva? Pentru ca asta este problema, de fapt. Gasim scuze care sa ne mascheze teama de a schimba ce ne nemultumeste.
Fiindca ne ingrozesc schimbarile. Ne scot din zona de siguranta si ne arunca in haul cu necunoscut, indreptandu-ne pasii spre drumuri nebatatorite. Privita in lumina asta, parca problema nu mai pare asa grava si incerci sa te convingi ca poti trai cu ea, ca pana acum. Mai dai un scroll pe Facebook, iti pui visurile in ,,cutiuta cu nimic”, intr-un sertaras uitat al creierului si te pui la somn, ca doar nu esti tu Joanna D’Arc, neinfricata si plina de ambitie. Si parca nici nu trebuie, dupa o privire comparativa in viata apropiatilor, incepi sa crezi ca parca nu stai chiar asa rau.
Insa uiti ceva estential:
Nu esti in competitie cu nimeni si nu trebuie sa multumesti pe altcineva, in afara de tine.
Tot ceea ce faci trebuie sa-ti aduca tie satisfactie si sa te autodepasesti pe tine, in fiecare zi.
Meriti ce este mai bun de la viata, insa esti singura responsabila pentru a-ti transforma visurile in realitate.
Nu trebuie sa-ti fie frica de esec: ca sa te ridici, trebuie sa cazi inainte.
Trebuie sa realizezi ca deseori, singurul nostru inamic suntem chiar noi.
Si, cel mai important: la sfarsitul zilei, tu trebuie sa fii cea multumita. Esti propriul tau erou si singurul om cu care iti vei petrece intreaga viata. Daca iti doresti sa fii fericita, make it happen! <3
Cu drag, de la prietenele tale din Paradiz
