Te-ai hotarat ca 2019 este anul tau si ca vei lua tot ce e mai bun din el; ca vei profita de fiecare oportunitate care ti se asterne in cale si ca vei lupta mai dur si mai intens pentru fiecare vis pe care il ai.

Sunt Ana, am 26 si fac videochat la Paradiz de 5 ani. M-am hotarat, la sugestia colegelor mele, sa discut despre un subiect adesea ignorat: investitiile.

Crezi sau nu, sa fi model de videochat vine la pachet cu o serie de responsabilitati, in functie de cat de mult te iei in serios si tii la viitorul tau.

Am venit in Iasi la 19 ani, in ipostaza de studenta la Facultatea de Administrare a Afacerilor, sectia Administrarea Afacerilor. M-am mutat intr-o camera de camin pe care o imparteam cu alte 3 colege, fiecare din ele cu vise si aspiratii. Primul an a trecut ca vantul si ca gandul, si m-am trezit in anul doi in imposibilitatea de a imi sustine un stil de viata decent. Iar lucrul acesta cerea, bineinteles, sa imi caut un job, macar part-time. Zis si facut, am sustinut cateva interviuri si am prins o slujba in mall, la un magazin de retail binecunoscut, al carui client fidel sunt astazi. Astfel, in 2013 lucram 4 ore pe zi pentru suma lunara de fix 789 lei pe luna. Erau si luni in care primeam un bonus, dar era infim, asa ca nu pun la socoteala.

Am rezistat acolo 1 an, timp in care am muncit fara sa imi permit sa fac altceva cu banii aceia decat sa supravietuiesc. Asa am ajuns la studioul Paradiz (povestea este mai lunga dar o scurtez caci nu asta conteaza acum). Primele luni au fost destul de ciudatele, in sensul ca a trebuiesc sa ma obisnuiesc cu un alt domeniu, destul de controversat la ora aceea, insa au trecut rapid si incet, incet stilul meu de viata a suferit  schimbari dramatice. Banii am inceput sa ii castig destul de usor,  astfel incat dupa un an de lucrat la Paradiz am reusit sa castig o suma cu multe zerouri in euro. Ce am facut cu acei bani? Am cheltuit fiecare leu. In primele luni am dat iama in magazine si mi-am cumparat orice imi sarea in ochi, indiferent ca aveam sau nu nevoie, am vazut Parisul, Londra, Amsterdam si Barcelona, si am bifat o vacanta exotica in Republica Dominicana, impreuna cu cel ce avea sa imi devina sot, trei ani mai tarziu.

Momentul in care am realizat ca nu adun nimic a fost acela in care am luat permisul de conducere si am vrut sa imi iau masina. Nu una noua, dar chiar si asa, pretul sarea binisor de 10.000 euro pentru masina pe care mi-o doream. Banii astia i-as fi facut in cateva luni, nu asta era problema, dar aveam si un stil de viata foarte extravagant, iar asta imi taia din start orice sansa de a pune ceva deoparte pentru masina visurilor mele.

Fiind absolventa a facultatii de Administrarea Afacerilor, am profitat de faptul ca am cunostinte solide de economie, astfel incat am reusit sa fac un plan de bataie astfel incat la finalul a 5 luni trebuia sa am toti banii stransi pentru a imi lua masina.

Mi-am organizat bugetul dar si stilul de viata si am observat ca aveam multe cheltuieli nesabuite, multe haine nici macar scoase din ambalaj, multe vacante in care mergeam dar nu apucam sa ma bucur de mare lucru caci le petreceam in magazine.

Astfel, cu mult autocontrol si sabuinta, nu doar ca m-am tinut de planul de a strange bani, ci am inceput sa fac saptamanal o tura extra, ceea ce mi-a adus un plus frumusel, pe care, de asemenea, l-am pus deoparte.

Masina mi-am luat-o pana la urma in 4 luni, caci nu am mai avut rabdare si am renuntat de bunavoie la a imi cumpara o geanta de designer la un pret indecent. Vis implinit, fericire maxima si un sentiment de satisfactie enorm, implinirea lucrului propus.

Observand ca schimbarea produsa odata cu strangerea banilor pentru masina imi este benefica, m-am dus repejor la banca si mi-am facut un cont de economii. Banutii au inceput sa se adune in acel cont iar spiritul meu antreperional a inceput sa se agite: ce fac cu banii astia?

Am inceput sa studiez piata, sa merg la seminarii de business, sa citesc, sa analizez tendintele pietei si am hotarat sa cumpar un apartament, pe care sa il inchiriez.

Am folosit banii stransi in decurs de 16 luni si am cumparat un apartament cu doua camere in centrul Iasului, de a carui renovare si amenajare m-am ocupat personal si pe care ulterior l-am inchiriat, iar in momentul de fata imi aduce lunar 500 de euro, fara ca eu sa mai fac ceva. Acest lucru mi-a dat un impuls decisiv de a prospecta piata si de a gasi modalitati de a face investitii – cheie si am de gand sa va spun despre asta intr-un articol viitor.

Nu are sens sa va mai spun eu, fetelor… Dar sa faci videochat iti schimba viata! Te educa, te impinge sa vrei mai mult, sa poti mai mult. Eu vreau ca la 33 de ani sa renunt la videochat. Cred ca pe atunci de la ultima tura de la Paradiz imi voi parca masina in fata unei somptuase cladiri de birouri unde firma pe care o conduc isi va avea sediul. Dar mai multe va povestesc in articolul urmator. Pe curand!

 

Cu drag, Ana! 🙂