Traversam vremuri la care poate niciunul dintre noi nu s-ar fi gandit cu cateva luni in urma, cand inca eram in cautarea de „imperfectiuni” intr-o viata pe care acum o numim „perfecta”, cand eram cu totii atat de nepasatori , cand uitam sa ne bucuram cu adevarat de fiecare clipa, cand traiam de parca „azi” nu era niciodata suficient de bun.
Insa viata ne-a aratat ca ne poate lua prin surprindere mult mai usor si mai fulgerator decat am fi anticipat.
Stim ca este o mare provocare si mai stim ca avem foarte multe lucruri de invatat dintr-o astfel de lectie. Poate ca este o palma pe care ne-a dat-o natura pentru a ne trezi la realitate, pentru a ne face sa devenim constienti de felul in care traim. Poate ca am uitat sa fim, mai presus de toate, oameni. Poate ca am regresat, in loc sa evoluam, poate ca am uitat sa ne protejam planeta, poate ca am luat totul de-a gata si am considerat ca ni se cuvine totul. Poate ca am uitat sa ne bucuram de cele mai mici lucruri care acum ne sunt ingradite (spre binele si siguranta noastra), insa pe care abia acum le constientizam. Poate ca am acordat importanta lucrurilor inutile in detrimentul celor esentiale. Poate ca am trait fals si pe pilot automat… Poate ca…
Si da, este bine sa devenim constienti de starea de ignoranta in care ne aflam la nivel colectiv. Nimeni nu isi doreste sa se confrunte cu astfel de situatii dramatice, insa in momentul in care ne trezim brusc in fata faptului implinit, este de datoria noastra, a tuturor sa luam toate masurile necesare pentru a incerca sa minimizam efectele negative. Nu este momentul sa ne lasam prada nici disperarii si nici panicii, ci este timpul sa fim cat mai responsabili si mai empatici cu putinta, pentru ca avem in propriile maini binele nostru, al tuturor.
Este momentul sa fim constienti de faptul ca toate actiunile noastre vor avea efecte si asupra celor din jur, sa ne gandim nu numai la binele propriei persoane, ci si la faptul ca avem acum ocazia unica de a-i proteja si pe ceilalti. Prin urmare, respectarea tuturor masurilor impuse in aceasta situatie devine principala noastra responsabilitate si prioritate. Efortul fiecaruia conteaza!
Folositi acest timp pentru a medita mai mult, pentru a cauta in interiorul vostru, pentru a va reaminti cat de importanta este o imbratisare, contactul uman, dialogul, o simpla strangere de mana, o plimbare in parc, o cafea alaturi de prieteni… De aici trebuie sa inceapa totul.
Sa intelegem ca suntem cu totii egali si ca in situatii de maxima importanta, numai efortul colectiv este cel care ne va salva. Sa fim alaturi mental unii de ceilalti, sa ne reamintim sa iubim viata si pe cei din jurul nostru!
Sa ne reamintim sa fim oameni!
Pana data viitoare,
Lady Di
