Jobul meu? Sugar and milk and shoes and bags and more shoes! Iar daca aveti impresia ca am ajuns in Paradis, atunci aveti dreptate. Mai exact, in Paradiz-ul fetelor destepte. Si pentru ca si tu esti o fata desteapta, vei spune ca asa ceva e imposibil. Iar eu am sa-ti povestesc experienta mea si vei hotari singura daca este asa sau nu. 
„In viata nu faci nimic fara sa muncesti din greu”, asa obisnuia sa-mi spuna mama. Dar eu credeam ca e mai simplu de atat, asa ca m-am angajat ospatarita intr-un local destul de populat. La inceput a fost ok, dar apoi au intervenit problemele: la primul salariu n-am fost platita, pe motiv ca nu sunt bani. Cativa clienti, care au observant ca sunt fata simtita si nu sunt certareata, au incercat sa-mi faca avansuri. Turele durau de dimineata pana a doua zi dimineata, aveam o multitudine de comenzi si eram din ce in ce mai stresata deoarece urma sa fiu data afara daca nu-mi plateam chiria.
Unde sa te duci, cine sa te ajute? Pana si prietenii cei mai apropiati se eschivau cand aduceam vorba de bani. Intr-un final, mi-am dat demisia, demoralizata si fara niciun ban. Ce era de facut? Am luat un ziar si am inceput sa sun la diferite anunturi. M-am dus la cateva interviuri, dar fara prea mult succes. Mi s-a cerut experienta si pentru impartit pliante! De departe, cel mai original refuz suna cam asa: „Cat de responsabila poate fi o fata de 20 de ani? Lasa ca ai timp toata viata sa muncesti.” Chiar si asa, mai mult de 7 milioane nu era dispus nimeni sa-mi dea si numai chiria pe o camera ma costa 5 milioane, fara utilitati. Imi venea sa renunt, sa ma intorc la tara si sa ma obisnuiesc cu gandul ca n-am sa reusesc in Iasi.
Am ajuns acasa si am sunat o prietena, sa ii povestesc prin ce treceam. M-a ascultat si apoi mi-a zis ca stie ea pe cineva care ne-ar putea ajuta. Super entuziasmata, i-am zis sa-mi dea mai multe detalii. Cand mi-a zis ca e vorba de videochat, am refuzat. Drept cine ma lua? Eu sa fac videochat? Dar eu sunt fata desteapta! Vreo saptamana l-am tinut pe nu în brate, pana cand a venit proprietara de la apartament. Atunci am sunat-o pe prietena mea, i-am zis ca ok, dar incerc vreo luna, pana ma descurc cu banii.
Am venit la studio, am cunoscut-o pe profesoara de limbi straine, pe fotograf, pe admin si pe fetele din living. Desi nu voiam sa stiu prea multe, doar sa fac niste banuti. A trecut o luna, am participat la 2 sedinte si la o petrecere aniversara. Au trecut doua luni, incepusem sa fac tot mai multi banuti. Mi-am facut 2 prietene de suflet si ma simteam atat de bine incat nu voiam sa mai plec. Nu ma mai gandeam ca fac ceva rau, pentru ca mie mi se intamplau numai lucruri bune.
Usor, usor, Paradiz a devenit a doua mea casa, veneam aici chiar si cand nu aveam vreo tura programata. Pentru ca ma simteam super super! Acum 2 saptamani am fost la AWSummit, la Mamaia. Seminarii and fun!
V-am zis de cat timp sunt la Paradiz? Pe 10 iulie fac 11 luni pline de intamplari frumoase si clipe petrecute cu oameni dragi si nu vreau sa mai plec! Cel putin, nu in viitorul apropiat. Anul acesta am dat la facultate si am fost acceptata la buget! Tot aici m-au incurajat colegele sa dau la scoala de soferi, am examenul programat intr-o saptamana si sunt plina de emotii. Cu toate astea, viata mea merge pe un fagas frumos, am uitat clipele grele din trecut si ma bucur de ceea ce-mi ofera noul job. Nu v-am zis eu ca lucrez in Paradiz?
