Aceasta nu este povestea mea. Este povestea unei femei care a decis sa ramana anonima si a multora, aflate in aceeasi situatie ca ea. A se feri de ochii celor plini de prejudecati.

COPILARIA

Stiu ca poate suna usor feminist, insa ca femeie esti supusa unor presiuni sociale inca de mic copil. Oalele si farfuriile cumparate la gradinita, hainile cusute papusilor, joaca ,,de-a mama si de-a tata” sunt, in cazul mult fetite, pregatiri joviale pentru viata ce le asteapta.

Viata de femeie devotata sotului, copiilor si treburilor casnice. Cea in care sa faci curat, sa faci mancare, sa te ingrijesti de soarta tuturor celor din casa, mai putin a ta, nu fac parte din programul de sambata, ci din ritualul de zi cu zi a unei doamne model. Iar termenul de doamna este adesea dat doar de unirea destinului cu barbatul ales. Pentru ca ea nu cunoaste termenul de timp doar pentru tine, de vacante, de mers la piscina sau la teatru cu fetele si nici modul in care te comporti cu o doamna.

REALITATEA

Timpul sau pentru ea este format din pauza de zece minute, dimineata, in care isi bea cafeaua cu nesat, inainte sa se apuce sa-i pregateasca sotului dejunul si sa-i calce hainele. El nu are timp pentru detaliile astea minore, e obosit. Ieri a fost la serviciu si astazi il asteapta o zi plina de jonglat intre serviciu, berea cu baietii, meciul de dupa si plansul despre sefi stresanti si colegi incorecti, in timp ce-si mananca linistit cina, pregatita cu multe dragoste de sotie.

Uneori, el ii mai aplica corectii. Dar nu o face cu rautate, e foarte stresat, iar ea ii strica zenul cu plansul despre viata pe care ii promitea el ca o sa si-o construiasca impreuna, atunci cand s-au cunoscut, despre planurile marete pe care la aveau, despre locurile in care visau sa calatoreasca si multe alte visuri, pe care a si uitat ca le are. A trecut atat timp de atunci, incat astazi nu mai stie sa viseze. Se hraneste cu firimituri din lucrurile pe care si le dorea inainte sa devina ,,femeie serioasa, de casa”.

SINGURATATEA

A incercat sa se planga mamei, sa-i ceara un sfat, insa aceasta a directionat-o catre sot si casa, acolo unde ii e locul si unde trebuie ,,sa suporti mama, ca fara barbat nu te poti descurca in viata asta.” Asa a fost si ,,soarta” ei, pana cand viata i l-a luat de langa ea pe barbatul iubit si tatal Ionelei, protagonista noastra.

Astazi nu mai stie ce regreta: viata pe care a acceptat-o cu supunerea unui miel sau disparitia lui. Stie doar ca l-a iubit, candva. Si astazi il plange si-i cinsteste numele in fiecare an, la aceeasi data, cu sfintenie. Cei plecati dintre noi nu se judeca, e un adevar mai presus de legile naturii, asa ca greselile pe care el le-a facut si casatorie disfunctionala pe care au avut-o nu vor fi amintite. O casatorie din care au reiesit 5 copii, iar marea lor majoritate sunt astazi in mariaje la fel de nefericite ca a parintilor. Asa e legea firii, trebuie sa induri.

O ALTA REALITATE

Si asa a facut Ionela, a indurat cu devotament si tarie. Pana intr-o zi, in care in sat la ea s-a mutat o familie. Doina si Radu erau casatoriti de 4 ani jumatate. Amandoi faceau naveta in oras, la serviciu. Nu aveau nimic special, insa ce a mirat-o pe Ionela a fost faptul ca Doina avea o viata in care se regasise si ea uneori, in visurile ei. Avea un job, avea grija de ea, mergea la salon o data la ceva timp, plecau in vacante, chiar daca nu erau o familie foarte instarita. Mai mult, in casa lor era armonie, erau blanzi unul cu celalalt si se purtau omeneste cu oaspetii.

Usor, usor, Ionela a inceput sa prinda incredere in Doina si sa-i povesteasca cat este de nefericita si cum si-a dat seama, o data ce i-a cunoscut pe ei, de faptul ca asta nu este singurul mod de a-si trai viata. Doina a sfatuit-o pe Ionela sa mearga la terapie de cuplu, sa incerce sa isi rezolve problemele pe care le avea cu sotul.

Insa el nici a a vrut sa auda de ,,prostiile veneticilor astora”. Mai mult, ii interzisese Ionelei sa o mai viziteze si se certau de fiecare data cand Ionela indraznea sa ii spuna ca isi doreste sa munceasca, sa-si schimbe viata, sa cunoasca alta lume si bucuria de a savura o inghetata in parc.

DECIZIA

A mai durat un an pana cand Ionela nu a mai suportat si a plecat, cu tot cu cei doi copii, in varsta de 5 si 9 ani. S-a dus la casa parinteasca, insa mama i-a sugerat sa mearga acasa, ca e cel mai bine asa. Cum a rezistat ea, asa va putea s-o faca si Ionela.

Mai apoi s-a mutat la Doina si Radu, care au primit-o cu bratele deschise. Insa, la scurt timp, sotul Ionelei a inceput sa provoace scandaluri, asa ca Ionela a hotarat sa-si ia, cu adevarat, viata in propriile maini. Era decizia ei si considera ca nimeni nu trebuie sa sufere din aceasta cauza.

I-a spus Doinei ca vrea sa se apuce de videochat. Aceasta a amutit: ,,Ce stii tu despre videochat?” a fost primul gand care i-a iesit pe gura Doinei, inainte sa apuce sa-l gandeasca. ,,Nu prea multe, i-a raspuns Ionela, dar am de gand sa invat. Se castiga bine si sunt sigura ca o sa ma descurc. E cea mai buna solutie pentru a iesi din $%^3$% asta!”.

To be continued…

 

___________________

[1] Scuzat’ exprimarea