Sunt in drumul spre casa, dupa o vacanta de 8 zile. Usor obosita, dar foarte fericita. Vacanta aceasta a fost una foarte muncita, dar a meritat din plin. Din toata acesta perioada cu plimbari, expeditii si bronzat, mi-a ramas in minte o discutie care m-a pus pe ganduri.
Eram in urma cu cateva zile intr-un port, facand decumentatia necesara pentru a inchiria o ambarcatiune. Printre nenumaratele yachturi, care de care mai luxoase, mai ametitoare si mai scumpe, am ales-o cu greu pe cea care pentru doua zile avea sa ne plimbe in larg si cu care vom acosta pe plajele din zona. Ii spun proprietarului ca pare foarte nou yachtul si imi spune: “Este nou, dar sa stiti ca nu prea apuca barcile astea sa stea in port. Oricat de in siguranta ar fi aici, nu este asta scopul lor.”
Facand o paralela, asa stau lucrurile cu noi, femeile. De veacuri intregi ni se vinde ideea ca trebuie sa ne cream o familie, pentru a avea siguranta si liniste. Sa nu ne preocupam prea mult de ceea ce are viata sa ne ofere, caci de ceea ce suntem noi suntem capabile este sa facem prunci si sa ingrijim case.
Pana acum putin timp nu stiam ca in afara celor de mai sus mai suntem in stare si sa lucram pentru visele noastre.
Dar suntem, si cunosc multe astfel de femei. Care s-au ridicat de nicaieri, s-au luptat cu mentalitati si si-au creat viata la care orice femeie viseaza. Sau, daca nu au putut sa o faca pe a lor, au facut-o pe a altora mai buna, mai usoara, mai frumoasa. Femeile nu au cucerit lumea. Nu a fost nevoie, caci ele au nascut-o.
Sunt femei luptatoare care ne-au iubit, crescut si educat sa avem mai multa vointa si cu mai multa incredere in fortele proprii decat au avut ele. Bunici, mame, profesoare sau prietene – oricare din ele merita aprecierea suprema, din simplul fapt ca pe umerii lor sta greutatea intregii societati.
Mamele au dat lumii oameni de stiinta, doctori, piloti, oameni care au inventat, creat si vindecat – fara a cere nimic la schimb. Modest, in tacere, cu sacrificii uriase, in vremuri grele, toate aceste mame au luptat si au modelat din simplii copii oameni fenomenali.
Profesoare care prin cunostintele lor au imbogatit cunostintele si vietile altora, cele care si-au sacrificat anii tineretii pentru a ne invata pe noi sa scriem, sa citim, sa construim, sa analizam.
Bunica, care ne-a dedicat ultimii ani din viata cu sufletul deschis. Alaturi de mama, bunica a fost alaturi de noi de la primul gangurit si ne-a format, prin simplitatea si intelepciunea ei, modele de urmat.
Prietenele alaturi de care am crescut, ne-am jucat cu papusi, iar mai apoi, in anii adolescentei pe umerii carora am plans atunci cand sufeream din dragoste sau din pricina unui examen ratat.
Iar astazi le sarbatorim pe toate acestea, oferindu-le, mai presus de flori si cadouri, o imbratisare calda si sincera. Saruta mainile acesor femei. Profita de prilejul acesta pentru a le spune cat de mult inseamna pentru tine, multumeste-le pentru tot ceea ce ai invatat de la ele: cum sa daruiesti neconditionat, cum sa ai incredere in tine. Pentru ca ele au fost cele care te-au iubit fara a cere nimic în schimb, care ti-au oferit sprijin şi incurajari cand aveai nevoie, ca au fost mereu alaturi de tine atunci când viata parea impotriva ta.
La multi ani, Paradiz, caci aici sunt o mare parte din femeile enumerate mai sus!
La multi ani, mama! La multi ani, femeie!
