Aceasta nu este realitatea mea. Aceasta nu este realitatea noastra. Munca de la 9 la 17:00 este un obicei pastrat dinainte de revolutia industriala: muncesti de cand e lumina pana cand se intuneca. Fara flexibilitate, fara timp sa te bucuri de viata si de lucrurile care conteaza, fara o zi de joi libera pentru a dormi pana la ce ora vrei tu sau pentru a te plimba cu o prietena.

Pur si simplu este un sistem in care tu nu ai cum sa-ti faci planuri, caci viata ta e deja planificata. Ne trezim in graba, la 7:00, ne bem cafeaua cu nesat, aruncam niste haine pe noi si o privire incruntata in oglinda. Ne grabim sa nu prindem traficul de varf, cand a merge cu un mijloc de transport in comun inseamna sa-i simti respiratia altui calator suflandu-ti in ceafa, pentru ca autobuzul e plin ochi si toti se agita sa ajunga mai repede la munca.

O data ajunsi la serviciu, totul se repeta. Deadline-uri, sefi stresanti, rapoarte, probleme, nemultumiri. Alergatura, oboseala, rutina si o dorinta neimplinita de a trai si de a avea timp sa te bucuri si de lucrurile care conteaza pentru tine. Dar cand si cum?

stressed-woman-with-clock

Eu sunt pictorita, insa nu mi-am gasit un job in domeniu inainte. Am avut doar cateva proiecte, la care a trebuit sa renunt pentru ca nu-mi aduceau venituri suficiente. Decizia mea a fost luata si cu ,,ajutorul” prietenilor, care imi spuneau ca trebuia sa-mi fi gasit o facultate mai practica, sa castig si eu ,,un ban serios si sa las visurile pentru o lume ideala, care nu s-a inventat inca.

Asa ca m-am angajat la o multinationala din Iasi si am lasat la o parte marea mea dragoste pentru arta. Nu mai aveam timp sa studiez, seara eram prea obosita sa creez ceva si doar in weekend-uri mai aveam, cateodata, programul liber pentru a ma lasa dusa de valul inspiratiei. Atunci mi-am dat seama cat imi este de dor sa fac ce-mi place cu adevarat. Dar nu aveam timp. Pana intr-o zi. O zi in care am decis ca vreau o viata in care sa simt ca traiesc, nu doar ca exist, si ca timpul si banii nu ar trebui sa fie o piedica.

De aceea am luat hotararea de a-mi schimba viata si de a deveni ceea ce sunt astazi: femeie cu norma intreaga, pictorita din pasiune si model de videochat cu program flexibil. Imi exercit marea mea pasiune, aleg singura cand sa merg la serviciu si am din nou TIMP pentru tot ce conteaza.

a10ad-zizingcolorpaintingshd28529

a10ad-zizingcolorpaintingshd28529

Programul la munca mi-l fac in functie de disponibilitatea mea: dimineata, dupa-amiaza, sau seara. Acum am atelierul meu, in care ,,ma pierd” si lucrez oricand imi doresc si imi iubesc viata! Asta nu inseamna ca acum nu mai am probleme si ca viata mea este un Paradiz utopic. Sigur ca mai am, ca orice om. Ma mai enervez, uneori nu gasesc solutii la anumite probleme si ma intristez. Insa nu imi mai doresc sa renunt. Am din nou curaj sa ies din linie, sa o iau de la capat si stiu ca maine va fi o zi asa cum mi-o propun eu. Daca vreau sa dorm, dorm. Daca vreau sa ies in oras, ies. Merg la munca senina si pot sa aleg daca intr-o zi vreau sa lenevesc in pat pana la 12:00. Pentru mine acesta e adevaratul lux si asta inseamna sa fiu stapana pe propria viata.

Dar pentru tine? Cum arata fiecare zi din viata ta? Asa cum ti-ai propus cand aveai inca visuri, cand credeai ca poti reusi, asa cum ti-ai propus aseara, inainte sa adormi? Lasa-mi un raspuns si, daca nu este asa cum ti-o doresti, fa ceva in privinta asta! Nu uita, viata e prea scurta pentru a avea timp de regrete si timpul ar trebuie sa fie este asa cum ni-l facem noi!

 

Â