De cand ma stiu, am avut foarte multe joburi. Aruncand un ochi in trecut, imi amintesc cu nostalgie prima data cand aveam sa lucrez. Aveam vreo 4 ani si ma angajasem sa croiesc haine la papusi, cu un stoicism extrordinar. In fiecare zi gaseam modele noi pe care sa le pun in practica. Aveam o matusa croitoreasa pe post de furnizor de resturi de materiale textile. Rezultatul era demn de tot rasul: papuse chinuite cu maneci cusute separat de restul tinutei. Dar nu exista om (sau partitura de om) mai entuziasmat ca mine de treaba pe care o faceam.

Mai tarziu aveam sa devin pictorita. Una execrabila. Stiam si eu ca talentul in acest domeniu nu auzise niciodata de mine, dar in fiecare zi imi puneam gandurile pe hartie, sub forma unor culori stridente si forme greu de deslusit. Asta a fost una dintre ocupatiile ascunse. Nu primisem prea multe laude si, drept urmare, nu ma prea mandream cu jobul meu part-time.

pDar cel mai marcant moment a fost cel in care mi-am gasit vocatia: scriitor de poezii. Multe dintre ele ori fara rima sau masura ori fara sens. Aveam sa aflu mai tarziu ca asta se cheama rima alba si poezie moderna. Pentru jobul asta m-am straduit mult. Mi-am depus CV-ul la toate institutiile de prestigiu: tot ce continea ,,condeie” in titlu, cenanclele literare, toate aveau sa-mi descopere bazaconiile. Ce e mai bizar e ca le-a placut. Sau cel putin asa imi dadeau impresia. Profesorii ma incurajau, spunandu-mi ca asta este menirea mea. Deja ma vedeam o Veronica Micle, stralucind printre geniile contemporane. Ceva mai tarziu, cand oamenii incep a se cunoaste si in consecinta, a se autoevalua, aveam sa-mi dau seama ca poezia mea e puerila, si-am renuntat la a mai insira ,,expresii frumoase” pe hartie. Pentru un timp.

Insa ce nu mi-am imaginat niciodata a fost ca voi deveni model de videochat. Va mai spuneam si cu alte ocazii ca nimeni nu-si spune cand e mic (cel putin pe vremea mea asa statea treaba): ,,Cand voi fi mare, vreau sa devin model de videochat! Sa am un nume de scena smecher, ceva cu bunny sau sweetgirl27 si cu care sa fac inconjurul lumii in 80 zile ca Jules Verne. Si totusi am ajuns.”

Prin comparatie, se asemana cu jobul de geniu liric. Am inceput prin a le spune membrilor poezii, glume proaste si a le arata incercari de dans, care se doreau a fi senzuale. Intr-un mod care imi scapa, am devenit apreciata, consinderandu-ma carismatica si ,,nebuna de legat”. Asa ca am continuat. In fiecare zi, inainte de a pleca la serviciu, imi pregateam vestimentatia, reprezentatia si scena. De la cuvertura la haine si, evident, glumele din program. Am fost mireasa, prezentator, scriitor, iepuras, madama, tot ce-mi trecea prin cap. Am jucat carti, am umflat baloane cu ravase, am jucat adevar sau provocare. Evident, nu prindea mereu si uneori, la finalul zilei, ma alegeam doar cu un ras pe cinste si frustrarea unor incasari care pareau a le fi clonat pe cele de ieri. Dar am invatat sa ma bucur de jobul meu.

Pop art illustration with girl holding mustache.

Vedeti voi, n-am auzit pe nimeni in Romania care sa spuna: ma fac model de videochat ca m-am plictisit acasa sau ca vreau sa-mi vada lumea picioarele lungi si dezgolite. Pentru asta exista postul de asistenta TV. Toata lumea o face de nevoie. Muncim ca sa traim, la fel cum mancam ca sa traim. Poti sa traiesti fara sa mananci? Ei, la fel e si cu jobul. Insa cu timpul, cei mai multi dintre noi au invatat sa se bucure de gustari. Nu mai mancam carne cruda, acum o preparam. Avem o varietate de produse alimentare, asa ca avem de unde alege. Cam la fel e si cu jobul. Nu intotdeauna o sa ai foarte multe variante de locuri de munca. Insa o data ce ai ales unul, invata sa te bucuri de el. Poti sa fii mai bun sau ca mine. Important este sa iti dai silinta sa evoluezi si sa nu mai astepti ca ceva misto sa se intample. Make it happen!

De asta majoritatea dintre noi suntem nefericiti. Pentru ca avem impresia ca fericirea e undeva departe si ca va veni atunci cand vom obtine un lucru sau ni se va indeplini o dorinta, fie el sub forma unui job, a unei excursii ori prin intemeierea unei familii sau o data cu rezolvarea unei probleme. Daca ar fi sa ne luam dupa vorba romaneasca: ,,Fa rai din ce ai!”, sunt sigura ca am fi ceva mai impliniti in fiecare zi.

Asta nu inseamna ca nu trebuie sa ne dorim mai bine, mai mult sau mai frumos. Ci sa tratam evolutia si obstacolele ca pasi firesti, care nu ne pot stirbi fericirea. Poti fi un model de succes sau un model de videochat. Poti avea talent sau poti sa n-ai nimic. Keep going! Si-ntr-o zi o sa-ti gasesti locul!