De curand am incercat sa ma angajez la o societate comerciala cu capital privat. Dupa o perioada de proba angajatorul mi-a cerut sa incheiem o conventie civila in baza careia sa ma remunereze pentru activitatea prestata, argumentandu-mi ca astfel ma va putea plati la valoarea reala a muncii prestate si nu cu un salariu de 1000 de lei cum mi-ar oferi daca am incheiea un contract individual de munca. In temeiul dreptului la informatie si a dreptului la munca prevazute de Constitutia Romaniei, va solicit sprijinul pentru a imi comunica legalitatea acestei forme de retribuire propusa de angajator.” M.C – Barlad
In mod exceptional, legiuitorul roman a prevazut expres in legislatia muncii anterioara anului 2003 ca, in anumite situatii, munca putea fi prestata si in baza unor conventii civile de prestari servicii (desfasurarea unei activitati care nu depasea in medie 3 ore/zi in raport cu programul normal de lucru). In prezent in legislatia muncii aceasta exceptie nu se mai regaseste si, in consecinta, „munca dependenta se poate presta doar in baza unui contract individual de munca.
Asadar, ori de cate ori suntem in prezenta unei relatii contractuale intre un beneficiar si o persoana fizica care presteaza munca discutam despre un raport de munca, raport care nu poate exista in afara unui contract individual de munca, in caz contrar aflandu-ne in situatia „muncii la negru”.
Munca nedeclarata, cunoscuta si sub denumirea de „munca la negru”, reprezinta acea activitate prestata de un salariat pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, fara a fi respectate prevederile legale in vigoare care reglementeaza incheierea, executarea, modificarea, suspendarea si incetarea contractului individual de munca.
Mai mult, aceasta forma de munca nu este evidentiata scriptic, nu este fiscalizata, protejata, asigurata sau asistata social. Cu alte cuvinte, acceptarea unei asemenea forme de munca arunca salariatul in sfera excluziunii sociale.
Normele fiscale reglementeaza in art. 7 alin 1 pct 2.1 ca, o activitate poate fi reconsiderata ca activitate dependenta (munca in intelesul prevazut de Codul muncii) in cazul in care indeplineste cel putin unul dintre urmatoarele criterii:
– beneficiarul venitului este intr-o relatie de subordonare fata de platitorul de venit si respecta conditiile de munca impuse de acesta, respectiv locul muncii, programul de munca;
– in prestarea muncii, beneficiarul venitului foloseste exclusiv baza materiala a platitorului de venit si contribuie cu prestatia fizica sau intelectuala;
– platitorul de venit suporta in interesul desfasurarii activitatii cheltuielile de deplasare ale beneficiarului venitului, precum si alte cheltuieli de aceasta natura;
– platitorul de venit suporta indemnizatia de concediu de odihna si indemnizatia pentru incapacitate de munca in contul beneficiarului de venit.
Un aspect important care trebuie retinut este faptul ca prestarea oricarei forme de munca dependenta fara incheierea formelor legale atrage sanctiuni atat pentru persoana care accepta aceasta forma de munca, cat si pentru angajator, in cazul acestuia din urma punandu-se si problema raspunderii penale atunci cand are mai mult de cinci angajati care lucreaza la negru.
Consilier Carla Cozma – coordonator Biroul teritorial Iasi, institutia Avocatul Poporului
Sursa: www.ziaruldeiasi.ro